Drumul cartii

Dragă cititor, la sigur, prin mâinile tale au trecut multe, multe cărţi. Te-ai gândit oare cum se face cartea ? Şi cîte eforturi sunt depuse pentru a ajunge ea la tine   

Probabil ai auzit, hârtia se fabrică din lemn. Dar cît de lung este drumul copacilor din pădure pînă la fabrica de hârtie ! Iar aici, multă lume lucrează ca să taie lemnul, să-l mărunţească, apoi să facă din el un aluat. Sunt maşini speciale, care frământă acest aluat şi îl toarnă în forme, din care mai apoi vor fi scoase foi subţiri de hârtie. Şi aici doar începe povestea cărţii. Pentru că foile, ca să devină cărţi, trebuie să se întâlnească cu scriitorul, căci ştie el ce ştie şi înşiră multe basme fermecate pe foile albe, care vor fi numite manuscris. Aşa se numeşte orice carte sau document scris de mână. Cândva demult, toate cărţile erau scrise de mână, deci se numeau manuscrise. Acuma, după ce a prins viaţă basmul fermecat, scriitorul trebuie să se întâlnească cu un pictor, ca să-ţi placă şi ţie cartea frumoasă cu ilustraţii magice. După aceasta, manuscrisul cu tot cu desene ajunge la editură, unde cartea va fi citită, aranjată şi redactată. Editura trimite cartea la tipografie, aici cartea trece mai multe procedee, ca: turnarea literelor, imprimarea, broşarea, etc. Astfel, pe foile, care cândva erau copaci în pădure, apar poveştile tale dragi. Cartea va ajunge la librărie, iar de acolo – la bibliotecă sau în casa ta. 

                                            Negrescu Natalia, Biblioteca Publică din Copceac                                                                                Tel:078653347, email:nnegrescu381@gmail.com

                                                                        Facebook:Damica672

Sunt elevă-n clasa-ntâi

                                                de Emilia Plugaru

    Eram încă miticuţă,

   Azi sunt bucuroasă tare,

   C-am crescut un pic mai mare,

   Tot mai mare o să cresc 

   Am să-nvăţ cum să citesc, 

    Cum să scriu şi să socot 

    Toate-toate-am să le pot!

    Căci aş vrea să ştiţi, copii: 

    Sunt elevă-n clasa-ntîi!                  

                                                                                 

    Colegele în clasa I-a

     

                     
                Lucia&Renata

                  

                     Micii şcolărei

  

   Negrescu Natalia, Biblioteca Publică din Copceac, 

 telefon 078653347,email:nnegrescu381@gmail.com

Facebook:Damica672

                   

O fost hramul şi o răsunat muzica

Cînd eram de-o şchioapă şi mai mult o încurcam pe mama decăt să o ajut, hramul era motiv de mare sărbătoare. Şi totul începea cu miros de vopsea, var şi fum. Cu baticuri în cap aşezate pe scăunele femeile din mahala vopseau gardurile, zidurile mici ale gopsodăriei lor. Trebuia să fii atent ca nu cumva să deschizi vreo poartă şi să rămîi cu mîinile verzi. Verdele era la modă în sat, şi garduri, şi case şi saraiuri. Din fiecare curte un fum gros ducea spre cer mirosul unui început de toamnă. Toţi îşi făceau curăţenie în ogradă, frunzele proaspete care s-au predat pămîntului erau arse împreună cu tot gunoiul adunat de peste vară. Dacă între timp aveai înşirate haine pe sîrmă (la uscat) le luai afumate bine de tot. Era mare pregătire, femeile prin case şi bucătării, bărbaţii prin curţi.

în dimineaţa hramului gama de mirosuri se schimba... fumul era înlocuit cu mirosul acru al găluştelor care se coc. Primii hramaii erau matinali şi neinvitaţi, fideli ca în fiecare an, "echipe" de rromi strigau "haziaka” pe la uşi şi cereau chipăruşi umpluţi. Nu puteai să le refuzi poftele... sunt oaspeţi. Pe la amiază ieşeam la porţi şi rezemaţi priveam cum se umple strada de cumpănii (definiţie - oameni în grup care merg în ospeţie la cineva). Mergeau gălăgioşi bărbaţii înainte, femeile în spate.

Aşa era atunci cînd în toate casele era cîte o familie, cînd copiii nu aşteptau pachete din Italia, cînd oamenii se bucurau şi nu se uitau că vecinul are gard din "chiatră". Dar hramul merge înainte, chiar dacă mai pierde cîte ceva pe drum. în centru mare forfoteală - competiţii la volei, ridicarea greutăţii şi aşteptata trîntă. Cei care nu se tem să ajungă acasă cu degetele rupte şi faţa doar vînătăi luptă pentru un cocoş şi berbec, fiecare categorie cu premiul său. După ce într-un an a venit cu un cocoş acasă, în alt an doar cu vănătăi şi îndîrjire mai mare, de acestă dată mezinul nostru, Mihai a mai adus acasă o vietate -pe Fiodor Mihalci - berbecul. Ne-a avut pe toţi alături de la mătuşă şi unchi pînă la nepoţica de o lună. l-am făcut galerie celui mai puternic flăcău din sat - fratele meu.

Hramul umple mesele în 3 straturi cu farfurii, răscoleşte prin amintiri şi revede oameni. Unii îmbătrînesc, alţii cresc, Aşteaptă satele oamenii dragi plecaţi

Emoţie şi bucurie-Biblionet

Emoţie şi bucurie-Biblionet

  Să vă spun şi eu ceva. Nu ştiu dacă poate face parte din categoria ,,Poveşti de succes” dar chiar şi    

aşa…

 Sunt utilizatori care  vin zilnic la Biblionet şi se joacă Conquizatador un joc de cultură generală cu întrebări din diferite domenii. Uneori chiar fac concursuri între ei. Am rămas uimită cât de mult îşi îmbogăţesc cunoştinţele ţi ce memorie au. Jucând frecvent reţin foarte multe date importante din istorie,geografie,literatură, etc. Categoria intru şi eu în jocul lor şi îi mai ajut la unele întrebări iar ei se bucură şi îmi mulţumesc.

Într-una din zile am lipsit din motive personale. Ştiţi ce mi-au spus  a doua zi ? ”Ce trist  a afost ieri  fără dumneavoastră! Ne-aţi lipsit.,,

Mi-am dat seama pentru unii dintre ei Biblionetul!

Cum să zic!?

“De cîteva zile încerc să scriu şi eu ceva şi nu mai reuşesc.Totuşi, nu vi se pare că avem un program foarte ocupat decând cu Biblionetul? Acum mai mult ca niciodată se vede eficienţa noastră şi importanţa totodată, asta pentru  cine are ochi să observe.,,

Dar să trec la scris:

Povestea lui Ion şi a abunicăi lui

Ion, copilul cu ochii ca marea,este ân clasa II-a, a şcolii din localitate Copceac .Bunica âi duce dimineaţa  la şcoală şi-l aduce după cursuri acasă, la fel procedează  şi cu frăţiorul de la grădiniţă.

  A auzit de la şcoală de la ceilalţi copii, un pic mai mari decît el , ca la biblioteca publică din localitate sunt calculatoare unde te poţi juca şi asculta poveşti. A convins-o pe bunica  şi într-o zi împreună au venit la Biblionet.A şi ţinut să-mi spună după salutul de bun venit că are şi el acasă calculator şi că se află în cutie aşa cum  l-a cumpărat,deoarece spune el:” nu ştiu să lucrez  la el,doamna Natalia am venit să-mi arătaţi şi să descopăr-magia internetului aşa cum scrie pe afişul dumnevoastră de la intrare.”

  Şi aşa Ion în fiecare zi doreşte să vină la Biblionet.Dar ce credeţi că-mi spune bunica lui? “Ion este cu gîndul numai la calculator şi abia aşteaptă să termine orele la şcoală să vină la jocuri “Ce credeţi că am făcut ? Am vorbit cu acest copil şi i-am  explicat că pe primul loc este şcoala şi apoi vine la Biblionet.Credeţi-mă caă am avut un impact promiţător această discuţie,Ion a aînţeles şi conform programărilor la Biblionet el este aşteptat.

  Dar spuneam în titlu: … şi povestea bunicii lui.Ei bine însoţindu-l pe nepoţel ţi aţteptînd să-li expire timpul programat la calculator,ântr-una din zile o persoană se afla online cu sora sa din Spania, avea şi web-ul deschis. De pe scaunul pe care bunica lui Ion se afla  în aşteptare,se vedea perfect pe monitor.Cînd femeia a avăzut imaginea în mişcare a persoanei aflate în Spania, s-a  mirat  şi a aexclamat: “ Ce minuni poate face internetul,,! Şi asta nu-I tot . Femeia are şi ea un fiu în Italia şi chiar îşi doreşte acum să vină cu adresa de scaip şi messenger a afiului,să poată vorbi şi să-l vadă totodată.

  Cu lacrimi ân ochi de bucurie pentru clipa revederii,a aplecat acasă şi aştepta cu nerăbdare să o sune din italia fiul şi să-i vorbescă  de o altă posibilitate de comunicare decţt telefonul,opţiune ce poate fi ândeplinită cu success doar la Biblionetul din comună.

Negrescu Natalia, Biblioteca Publică din Copceac

Tel:078653347, email:nnegrescu381@gmail.com

Facebook:Damica672

,,Micii meşteri mari-Atelier de creaţie origami"

 Bucurie mare pentru 8 copii din satul Copceac şi-au făcut viaţa mai interesantă, mai activă şi interesantă petrecînd timpul liber frumos şi cu folos.

În satul Copceac sunt 2640 de locuitori, dintre care aproximativ 16% copii cu vârstă până la 12 ani. În legătură cu faptul că în comunitate lipsesc spaţii şi localuri unde copii ar putea petrece timpul şi vacanţele biblioteca şi-a  propus să implementeze un nou serviciu,,Micii meşteri mari-Atelier de  creaţie origami”.  Scopul acestui serviciu este educativ pentru a aface cunoscut comunităţii că prin acest atelier îşi pot dezvolta abilităţile de viaţă prin ândemânare şi creativitate,prin comunicare şi interrelaţionare, cât şi educarea gustului estetic împăturind sau răsucind o bucată de hârtie, âmbinând matematica şi geometria într-un mod frumos.Şedinţele s-au petrecut într-o atmosferă prietenoasă ,cu multe glume şi voie bună, participanţii  au avut  oportunitatea de a naviga pe internet ân căutarea unor noi idei,unor tutoriale de creativitate.Astfel, copii, au devenit mai activi,s-au învăţat să-şi caute informaţia necesare de pe internet, deprinzând o dragoste făţă de arta origami . D-na Rusu mămica unui participanţi a amenţionat că:,,Datorită şedinţelor organizate de d-mna Negrescu în bibliotecă a învăţat să mânuiască calculatorul,şi-a dezvoltat îndemânarea şi creativitatea,a devenit mai activ şi comunicabil” .

 Treptat,fiind inspiraţi la şedinţele precedente la atelier s-au mai alăturat 3 copii.Actualmente atelierul are 11 de membri,care ştiu cum să ânmânuiască o bucată de hârtie transformândo într-un lucru de artă. Ei au devenit mai dibaci, mai activi, hotărâţi să se perfecţioneze ân arta origami şi să redea cunoştinţele acumulate altora.

                                              

                                          Negrescu Natalia,Biblioteca Publică din Copceac

                                          tel:078653347, email:nnegrescu381@gmail.com

                                                                                   Facebook:Damica672

Mobilizarea - cheia succesului

      Douăzeci și doi de tineri bibliotecari din mai multe raioane a Republicii Moldova şi-au îmbogăţit abilităţile şi aptitudinile în mobilizarea comunităţii, care odată însuşite vor fi folosite în beneficiul comunităţii.
      Majoritatea bibliotecarilor se confruntă cu dificultăţi în mobilizarea comunității pentru a soluţiona problemele identificate şi în implementarea unui plan de acţiuni.
      Luînd în consideraţie situaţia descrisă anterior bibliotecarii au reuşit să însuşească că mobilizarea trebuie să aibă trăsături personale bine dezvoltate cum ar fi onestitatea, entuziasmul, pozitivismul, toleranţa, flexibilitatea, creativitatea, înţelegerea şi motivaţia. Conştietizînd cum trebue să ştie să asculte şi să înţeleagă  oamenii care îşi expun opiniile. Au învăţat că este forte important ca mobilizatorul să posede abilităţi de a implica constructiv în procesele de grup, rezolvarea conflictelor, colectarea şi analiza datelor de evaluare, definirea intervenţiei şi implementarea. Un alt aspect important în acest sens care  s-a aplicat este capacitatea de a discuta cu persoanele cheie care vin în contact cu un număr mare de cetățeni, dar și cu grupuri dezavantajate , sau persoane aflate  într-o situație de  dificultate, să fie  optimiști, ambițioși în privința succesului și rezultatele ce le vor primi în urma muncii lor.  Natalia Romanov de la biblioteca publica Volintiri a menționat că ,,Pot să aplic un sistem de mobilizare în  comuna mea, să construiesc relații, să educ oameni pentru ai mobiliza și  implementa un  serviciu nou ,,
       Actualmente bibliotecarii deja pot să aplice sistemul de mobilizare în comuna lor transformându-se în niște agenți ai schimbării sociale sau niște catalizatori ai acestora.

Negrescu Natalia, Biblioteca Publică din Copceac, 

telefon 078653347,email:nnegrescu381@gmail.com

Facebook:Damica672