SMB Educaţia Mediatică

Grupul ţintă: Beneficiari de diferite vîrste.

Scopul serviciului: Este de a informa,  ghida părinţii şi copii să monitorizeze îndeaproape activitatea  pe internet şi să se înveţe cum să-l folosească în siguranţă, într-un mod util şi interesant, fără a limita accesul la sursa de informare şi petrecere a timpului liber , cum este Internetul şi siguranţa  în mediul online.

Descrierea succintă a serviciului: mame şi copii din localitate, sunt familiarizaţi cu noţiunile de bază ale cursului dat cum ar fi: ce este media, de ce consumăm/utilizăm media, formele comunicării, ce reprezintă și ce urmăreşte educaţia mediatică. Ţinând cont de faptul că teoria fără practică nu obține permanet succes, la aceaste instruiri am folosit şi exerciţii practice. Participanţii au fost puşi  în situația de a transmite o informație de la o persoană la alta, sau mai bine zis, am profitat de jocul „Telefonul stricat”, aducându-ne aminte de copilărie. Astfel am observat producerea bruiajului, la fel cum se întâmplă și în jurnalism uneori.

 

SMB E carte e film la bibliotecă

Grupul ţintă: Beneficiari de diferite vîrste.

Scopul serviciului: Acest nou serviciu oferit utilizatorilor bibliotecii își propune să aducă în atenția acestora titluri din literatura română sau străină ce au stat la baza unor ecranizări de succes. Concepută sub forma unei proiecții de film urmată de o dezbatere privind asemănările și deosebirile între carte și acesta, ediția din acest an le propune celor interesați ecranizarea cărților, mi-am propus să privim filme a cărţilor jubiliare, după să discutăm . E o dezbatere permanentă: cartea sau filmul? Cartea și filmul? Ce e mai bun? Pot fi filme inspirate din cărți care să se ridice la înălțimea textului? Care sunt limitările unei ecranizări? Nu vom da un răspuns la întrebarea cartea sau filmul?, nici nu se poate, dar discuția despre paralela carte-film este întotdeauna interesantă.

Aceste două produse, la rădăcini, au același numitor, însă de multe ori s-a dovedit că filmul bate cartea ca produs de business și invers ca produs cultural. Dar întrebarea e: ce alegem? Din punctul meu de vedere, ar trebui să citim cartea pentru a putea să ne imaginăm singuri personajele, iar apoi să vizionăm filmul pentru a vedea personajele și din perspectiva unui regizor, deși de multe ori am putea fi nemulțumiți de ceea ce vedem. Din păcate, astăzi, tot mai mulți oameni preferă filmul, acesta fiind mai accesibil, iar vizionarea acestuia ocupând un timp mai scurt decât cititul unei cărți. O altă cauză este că prea mulți preferă să privească, în loc să construiască. Ceea ce nu știu mulți amatori de filme este că acestea nu conturează în totalitate cartea, de cele mai multe ori lipsind pasaje interesante din aceasta.
Chiar dacă miile de cuvinte aşternute între copertele unei cărţi nu pot oferi aceleaşi delicii vizuale, ele permit însă cititorului să aranjeze piesele puzzle-ului în orice ordine preferă. „Deocamdată însă, piaţa filmului este mai mare, dar imaginea puternică oferită de o peliculă bună nu poate echivala profunzimea cuvântului. E adevărat, cărţile sunt tot mai asediate, e o piaţă mai restrânsă, însă arta este ireductibilă” susține scriitorul Mircea Cărtărescu care consideră că filmul și cartea merg în direcții total diferite, deoarece specificul filmului nu va fi atins niciodată de carte și invers.

Sfatosul bunic din humulesti

Sfatosul bunic din Humulesti

12 copii din satul Copceac si-au imbogatit imaginatia si vocabularul cu expresii populare , proverbe si zicatori din povestile lui Ion Creanga.

Ziua de întâi martie este o zi specială prin firul de mărțișor, prin melodia compozitorului Eugen Doga, dar și prin faimoasele Amintiri din copilărieale lui Ion Creangă.

Din motivul aniversării a 180 de ani de la nașterea bunicului din Humulești , serviciul O ora de poveste

  i-a intrigat pe cei prezenți prin legătura dată-eveniment, Intalniri de lucru, dialoguri, expuneri, expozitii  fragmente din opere, care au decodificat încă o dată subiectul orei.  Am lecturat fragmente din diverse povești, provocându-i să deducă titlul și să le raporteze la una din rubricile Povești, Amintiri, Prieteni, urmate bineînțeles, de argumente.

Dacă capra are trei iezi, punguța doi bani, iar călătorii cinci pâini, ajungi să te întrebi ce semnificație au aceste cifre în poveștile lui Ion Creangă, care au fost discutate și decodificate atât după înțeles, cât și după cifre.

Fiselede culoarea tricolorului, ce cuprinde cuvintele-cheie Poveste, Copilărie, Amintiri nu doar a stabilit coerența dintre termeni, dar și lexemele care le caracterizează.

Copiii au participat și la jocul Diamant care le-a sporit creativitatea și totodată spiritul de analiză și organizare, structurare a cuvântului în dependență de cerință și context.

,,O oră de poveste la biblioteca Copceac se egalează cu o oră de satisfacție și curiozitate necontenită., nea comunicat Ceban Elena.

                                                       Negrescu Natalia,Biblioteca Publică din Copceac

                                                  tel:078653347, email:nnegrescu381@gmail.com         
Facebook:Damica672

Suflet din sufletul neamului nostru

31 de persoane (elevi,tineri maturi) din satul Copceac şi-au făcut viaţa  mai activă şi interesantă petrecînd timpul liber frumos şi cu folos la activitatile petrecute in cadrul sarbatorii consacrate marelui poet Grigore Vieru.

Modestia, cuminţenia, cumsecădenia, dar şi onestitatea, curajul, patriotismul au fost calităţi ce l-au definit pe Grigore Vieru ca Om, ca Cetăţean, ca Scriitor. Acesta a fost şi mesajul nostru, pe care ne-am străduit să-l transmitem tuturor celor implicaţi în desfăşurarea Săptămânii dedicate omagierii lui Grigore Vieru, săptămână prilejuită de împlinirea a 80 de ani de la naşterea Poetului Momente cât se poate de emoționante s-au consumat, în perioada 14-19 februarie 2012 – „Săptămâna Grigore Vieru”, la Biblioteca  din Copceac. În cadrul Săptămânii Grigore Vieru, desfășurând, un program variat în care s-au implicat utilizatorii bibliotecii pentru a comemora Marele poet al contemporaneităţii noastre

Programul Săptămânii a inclus activităţi cât mai diverse, precum Serata literar muzicala „Grigore Vieru – Suflet din sufletul neamului nostru”, în memoria Marelui Poet, recital de poezie, ora poveștii, discuții și prezentări de cărți, excursii în bibliotecă cu prezentarea expoziţiilor de carte (pentru a diversifica, a intriga şi a provoca interesul participanţilor la activităţi), cu scopul punerii în valoare a operei lui Grigore Vieru, descoperirea şi redescoperirea mesajului şi a valorilor promovate de însuşi Grigore Vieru. A fost semnificativ faptul că startul activitățilo dedicate Marelui Poet, l-au dat elevii clasei a III-a  a gimnaziului „Ion Creanga”, prin susținerea unui recital de poezii. Pasiunea şi curiozitatea de a pătrunde în tainele operei vierene, i-a determinat pe elevi să se pregătească, mai mult decât la celelalte activități desfăşurate până acum la bibliotecă. Cu mult dor de Grigore Vieru elevii au recitat poezii din creaţia poetului ca: Camașele, Două mere, Mama, În limba ta, Legământ, Patria şi graiul. Recitalul de poezie ne-a demonstrat încă o dată că poetul e viu prin nemuritoarele sale poezii.

Un alt moment deosebit s-a dovedit a fi atragerea şi implicarea tinerilor din gimnaziu în desfăşurarea unui şir de manifestări: Serata literar muzicala Grigore Vieru – Suflet din sufletul neamului nostru, organizat în colaborare cu Casa de cultura. Au fost prezenți elevii claselor a 8-9 -a ai liceului la fel si invitati(profesori,primarul oameni din sat).  Activitatea a continuat cu o expunere despre viaţa şi opera lui Grigore Vieru, despre prietenia lui cu cuplul Ion şi Doina Aldea Teodorovici, precum şi cu audiţii muzicale din creaţia celor doi mari artişti: Eminescu, Pentru ea, Reaprinde-ţi candela ş.a, cei doi având, coincidentă sinistră, același sfârsit ca al lui Gr.Vieru.

Nina Bursuc, profesoara de limba romina a făcut o analiza a întregii creații a Marelui Poet. A vorbit despre moștenirea literară pe care ne-a lăsat-o Grigore Vieru, mentionind„...A fost mai mult decât un simplu poet, a fost un patriot. În proză, poezie a evocat satul, casa părintească, oamenii de la țară, mereu a încercat să unească Basarabia cu Patria mamă, a încercat să arate lumii întregi că este patriot”.

Momentul emoţionant şi special a fost vizionarea și ascultarea cu multă atenție a Discursului lui Gr. Vieru în Piața Marii Adunări Naționale (1989), pus pe calculator.

 Atmosfera creată în sală, a predispus spre receptarea sensibilizantă a poeziilor, cântecelor şi ideilor adânci, care ne cuprindeau de o plăcere adevărată de a auzi şi de a înţelege. Au fost recitate poeziile: Basarabia, Tricolorul, Rugă pentru Moldova, Chipul în noapte răsfrânt, Salvați-vă prin muncă, etc.

,,Activitatea ne-a dăruit posibilitatea să pătrundem în adâncul creaţiei lui Grigore Vieru , în gândurile sufletului şi frumuseţea ideilor,,ne afirma Nadejda Tcaci eleva cl 9-a ,iar Ceban Irina  a mentionat ,,Datorită acestei  activitati am crescut spiritual ,,

Avem sfânta datorie de a-i citi sclipitor de frumoasa-i şi înţeleapta-i poezie. Căci fără roua verbului matern, pe care ni l-a dăruit cu generozitate maestrul, sufletul nostru s-ar ofili ca floarea pe timp de arşiţă.

                             Negrescu Natalia, Biblioteca Publică din Copceac                                                                               Tel:078653347, email:nnegrescu381@gmail.com
                            Facebook:Damica672

      

Drumul cartii

Dragă cititor, la sigur, prin mâinile tale au trecut multe, multe cărţi. Te-ai gândit oare cum se face cartea ? Şi cîte eforturi sunt depuse pentru a ajunge ea la tine   

Probabil ai auzit, hârtia se fabrică din lemn. Dar cît de lung este drumul copacilor din pădure pînă la fabrica de hârtie ! Iar aici, multă lume lucrează ca să taie lemnul, să-l mărunţească, apoi să facă din el un aluat. Sunt maşini speciale, care frământă acest aluat şi îl toarnă în forme, din care mai apoi vor fi scoase foi subţiri de hârtie. Şi aici doar începe povestea cărţii. Pentru că foile, ca să devină cărţi, trebuie să se întâlnească cu scriitorul, căci ştie el ce ştie şi înşiră multe basme fermecate pe foile albe, care vor fi numite manuscris. Aşa se numeşte orice carte sau document scris de mână. Cândva demult, toate cărţile erau scrise de mână, deci se numeau manuscrise. Acuma, după ce a prins viaţă basmul fermecat, scriitorul trebuie să se întâlnească cu un pictor, ca să-ţi placă şi ţie cartea frumoasă cu ilustraţii magice. După aceasta, manuscrisul cu tot cu desene ajunge la editură, unde cartea va fi citită, aranjată şi redactată. Editura trimite cartea la tipografie, aici cartea trece mai multe procedee, ca: turnarea literelor, imprimarea, broşarea, etc. Astfel, pe foile, care cândva erau copaci în pădure, apar poveştile tale dragi. Cartea va ajunge la librărie, iar de acolo – la bibliotecă sau în casa ta. 

                                            Negrescu Natalia, Biblioteca Publică din Copceac                                                                                Tel:078653347, email:nnegrescu381@gmail.com

                                                                        Facebook:Damica672

Sunt elevă-n clasa-ntâi

                                                de Emilia Plugaru

    Eram încă miticuţă,

   Azi sunt bucuroasă tare,

   C-am crescut un pic mai mare,

   Tot mai mare o să cresc 

   Am să-nvăţ cum să citesc, 

    Cum să scriu şi să socot 

    Toate-toate-am să le pot!

    Căci aş vrea să ştiţi, copii: 

    Sunt elevă-n clasa-ntîi!                  

                                                                                 

    Colegele în clasa I-a

     

                     
                Lucia&Renata

                  

                     Micii şcolărei

  

   Negrescu Natalia, Biblioteca Publică din Copceac, 

 telefon 078653347,email:nnegrescu381@gmail.com

Facebook:Damica672

                   

O fost hramul şi o răsunat muzica

Cînd eram de-o şchioapă şi mai mult o încurcam pe mama decăt să o ajut, hramul era motiv de mare sărbătoare. Şi totul începea cu miros de vopsea, var şi fum. Cu baticuri în cap aşezate pe scăunele femeile din mahala vopseau gardurile, zidurile mici ale gopsodăriei lor. Trebuia să fii atent ca nu cumva să deschizi vreo poartă şi să rămîi cu mîinile verzi. Verdele era la modă în sat, şi garduri, şi case şi saraiuri. Din fiecare curte un fum gros ducea spre cer mirosul unui început de toamnă. Toţi îşi făceau curăţenie în ogradă, frunzele proaspete care s-au predat pămîntului erau arse împreună cu tot gunoiul adunat de peste vară. Dacă între timp aveai înşirate haine pe sîrmă (la uscat) le luai afumate bine de tot. Era mare pregătire, femeile prin case şi bucătării, bărbaţii prin curţi.

în dimineaţa hramului gama de mirosuri se schimba... fumul era înlocuit cu mirosul acru al găluştelor care se coc. Primii hramaii erau matinali şi neinvitaţi, fideli ca în fiecare an, "echipe" de rromi strigau "haziaka” pe la uşi şi cereau chipăruşi umpluţi. Nu puteai să le refuzi poftele... sunt oaspeţi. Pe la amiază ieşeam la porţi şi rezemaţi priveam cum se umple strada de cumpănii (definiţie - oameni în grup care merg în ospeţie la cineva). Mergeau gălăgioşi bărbaţii înainte, femeile în spate.

Aşa era atunci cînd în toate casele era cîte o familie, cînd copiii nu aşteptau pachete din Italia, cînd oamenii se bucurau şi nu se uitau că vecinul are gard din "chiatră". Dar hramul merge înainte, chiar dacă mai pierde cîte ceva pe drum. în centru mare forfoteală - competiţii la volei, ridicarea greutăţii şi aşteptata trîntă. Cei care nu se tem să ajungă acasă cu degetele rupte şi faţa doar vînătăi luptă pentru un cocoş şi berbec, fiecare categorie cu premiul său. După ce într-un an a venit cu un cocoş acasă, în alt an doar cu vănătăi şi îndîrjire mai mare, de acestă dată mezinul nostru, Mihai a mai adus acasă o vietate -pe Fiodor Mihalci - berbecul. Ne-a avut pe toţi alături de la mătuşă şi unchi pînă la nepoţica de o lună. l-am făcut galerie celui mai puternic flăcău din sat - fratele meu.

Hramul umple mesele în 3 straturi cu farfurii, răscoleşte prin amintiri şi revede oameni. Unii îmbătrînesc, alţii cresc, Aşteaptă satele oamenii dragi plecaţi