Emoţie şi bucurie-Biblionet
Să vă spun şi eu ceva. Nu ştiu dacă poate face parte
din categoria ,,Poveşti de succes” dar chiar şi
aşa…
Sunt
utilizatori care vin zilnic la Biblionet
şi se joacă Conquizatador un joc de
cultură generală cu întrebări din diferite domenii. Uneori chiar fac concursuri
între ei. Am rămas uimită cât de mult îşi îmbogăţesc cunoştinţele ţi ce memorie
au. Jucând frecvent reţin foarte multe date importante din
istorie,geografie,literatură, etc. Categoria intru şi eu în jocul lor şi îi mai
ajut la unele întrebări iar ei se bucură şi îmi mulţumesc.
Într-una din zile am lipsit din motive personale. Ştiţi
ce mi-au spus a doua zi ? ”Ce trist
a afost ieri fără dumneavoastră!
Ne-aţi lipsit.,,
Mi-am dat seama pentru unii dintre ei Biblionetul!
Cum să zic!?
“De cîteva zile
încerc să scriu şi eu ceva şi nu mai reuşesc.Totuşi, nu vi se pare că avem un
program foarte ocupat decând cu Biblionetul? Acum mai mult ca niciodată se vede
eficienţa noastră şi importanţa totodată, asta pentru cine are ochi să observe.,,
Dar să trec la
scris:
Povestea lui Ion şi
a abunicăi lui
Ion, copilul cu
ochii ca marea,este ân clasa II-a, a şcolii din localitate Copceac .Bunica âi
duce dimineaţa la şcoală şi-l aduce după
cursuri acasă, la fel procedează şi cu
frăţiorul de la grădiniţă.
A auzit de la şcoală de la ceilalţi copii, un pic
mai mari decît el , ca la biblioteca publică din localitate sunt calculatoare
unde te poţi juca şi asculta poveşti. A convins-o pe bunica şi într-o zi împreună au venit la Biblionet.A
şi ţinut să-mi spună după salutul de bun venit că are şi el acasă calculator şi
că se află în cutie aşa cum l-a
cumpărat,deoarece spune el:” nu ştiu să
lucrez la el,doamna Natalia am venit
să-mi arătaţi şi să descopăr-magia internetului aşa cum scrie pe afişul
dumnevoastră de la intrare.”
Şi aşa Ion în fiecare zi doreşte să vină la
Biblionet.Dar ce credeţi că-mi spune bunica lui? “Ion este cu gîndul numai la
calculator şi abia aşteaptă să termine orele la şcoală să vină la jocuri “Ce
credeţi că am făcut ? Am vorbit cu acest copil şi i-am explicat că pe primul loc este şcoala şi apoi
vine la Biblionet.Credeţi-mă caă am avut un impact promiţător această
discuţie,Ion a aînţeles şi conform programărilor la Biblionet el este aşteptat.
Dar spuneam în titlu: … şi povestea bunicii
lui.Ei bine însoţindu-l pe nepoţel ţi aţteptînd să-li expire timpul programat
la calculator,ântr-una din zile o persoană se afla online cu sora sa din
Spania, avea şi web-ul deschis. De pe scaunul pe care bunica lui Ion se
afla în aşteptare,se vedea perfect pe
monitor.Cînd femeia a avăzut imaginea în mişcare a persoanei aflate în Spania, s-a mirat
şi a aexclamat: “ Ce minuni poate
face internetul,,! Şi asta nu-I tot . Femeia are şi ea un fiu în Italia şi
chiar îşi doreşte acum să vină cu adresa de scaip şi messenger a afiului,să
poată vorbi şi să-l vadă totodată.
Cu lacrimi ân ochi de bucurie pentru clipa
revederii,a aplecat acasă şi aştepta cu nerăbdare să o sune din italia fiul şi
să-i vorbescă de o altă posibilitate de
comunicare decţt telefonul,opţiune ce poate fi ândeplinită cu success doar la
Biblionetul din comună.
Negrescu Natalia, Biblioteca Publică din Copceac
Tel:078653347, email:nnegrescu381@gmail.com
Facebook:Damica672